E sezonul nuntilor, cald si vara si mi-am zis sa va propun un subiect frivol, tipic anotimpului. Ma gandeam la cum ne este noua plantata de mici samanta tabloului nuntii. Povestile care ni se citesc noua sunt diferite de ale lor. In ale noastre, dupa probe grele si primejdii mortale, baiatul isi primeste rasplata: jumatate din imparatie si fata de sotie. Dar mai importanta e mana fetei sau cel putin asta pare sa sustina inteleapta voce populara. Numai ca fata nu vorbeste niciodata. Nu ii auzim glasul. Stim ca e frumoasa de se rusineaza astrele, buna de se inmoaie painea calda in preajma ei, miloasa de mor de invidie calugaritele, dar cam atat. Ea pare doar sa existe pentru a fi cireasa de pe premiul lui Fat-Frumos. Ea insasi nu impune nicio conditie, de cele mai multe ori tatal este cel care „negociaza”. Si negociind el cu flacaul, ii vinde ei viitorul. Nici macar acum nu o auzim deloc, dar stim ca au avut o nunta de trei zile si trei nopti, la care au venit oaspeti din toate imparatiile vecine, care au chefuit si s-au veselit. Dupa care mirii au trait, cum altfel, fericiti pana la adanci batraneti.
Si asa ajungem noi sa credem, inca de mici, dinainte de a sti ce ne ofera statul in calitate de oameni cu starea civila „casatorit”, dinainte de a ne teme de singuratate, boala si batranete, dinainte de a ne dori copii, copii care sa aiba cei doi parinti aferenti lor, ca nunta este deznodamantul oricarei povesti frumoase.
Si poate ca asa ar si trebui sa fie. Cu conditia asta: povestea sa fie frumoasa. Ce te faci insa cu femeile care-si doresc nunti frumoase pentru povesti urate? Cu acelea dintre noi care cred ca pasul acesta urias, al „intrarii in randul lumii”, va remonta, va readuce pe sine o relatie demult esuata prin lanul de porumb ca un tren fara mecanic in locomotiva, ce merge haotic si din inertie.
Sa stiti ca sunt multe cele care isi imagineaza ca ce n-a mers pana atunci, va functiona brici de acum incolo. Ca nunta in sine e medicamentul, leacul unei boli cronicizate deja. E adevarat, ideea implicarii intr-un plan de o asemenea anvergura poate suda pentru moment un cuplu destramat la cusaturi. Cu conditiile sa se implice amandoi egal. Altfel, nu va fi decat un nou context pentru ca ce nu functiona sa iasa mai abitir in relief. Nepasarea lui, modul ei de a isteriza atunci cand se confrunta cu lucruri ce nu functioneaza, nerabdarea lui, egoismul cate unuia. Situatiile de criza potenteaza mereu neintelegerile, duc la acutizarea conflictelor deja existente, iar nuntile au darul de a crea mai mereu situatii de criza, chiar daca de cele mai multe ori ele sunt declansate de motive ridicole, de maruntisuri care in mod normal ar trebui sa ne faca sa radem.
Nunta nu are sens decat pentru o relatie frumoasa. Nu, nu exista relatii perfecte, dar trebuie sa masuram cu atentie si daca binele e mult mai mult decat raul, atunci suntem niste norocoase. Si putem sarbatori asa cum se cuvine, cu rochia mult visata si toti cei dragi alaturi, daca asta ne dorim. Daca nu, nunta poate fi doar un vremelnic analgezic. Uitam, ne luam gandul, acoperim iritatia cu tone de fond de ten si valuri de matase. Nu va ajuta. Ba, din contra, va inrautati lucrurile. Si ne vom trezi cu ditamai infectia. Nu va pacaliti singure. Nunta nu e solutia, nunta e doar un ritual care are sens numai daca vine pentru a consfinti ceva.
NightShade's Blog 