Noapte buna,dormi in pace! Tara absolvent te face!

Chin si jale nationala! Copiii neamului sunt prosti. Copiii neamului n-au viitor. Copiii neamului nu vor fi toti medici, ingineri, avocati si profesori. Stati asa! Oricum mai nimeni nu vrea sa mai fie medic, inginer (exceptia constituind-o domeniul IT) si profesor. Cel putin nu pe plaiurile autohtone. BAC-ul ne-a pus o oglinda in fata. Ne credeam frumosi si destepti. “Ai” mai destepti. Stim noi, am vazut noi cum fac aia in vest carte. Noi stim mai multe ca ei. Nu, nu stim. Ne-am mintit ani de zile ca stim.

Acum, tara e camp de lupta. Fiecare arunca hoitul invatamantului dintr-o ograda in alta. Parintii si elevii la profesori si minister, ministerul inapoi spre elevi si profesori si tot asa. Profesorii se plang de salarii si conditii. Asta n-ar fi nimic insa. E clar ca vina e impartita, ca sistemul este in putrefactie de multi ani de zile si ca nu e cazul sa facem pe inocentele mimoze si sa spunem ca abia acum ne-a pocnit mirosul. Nu, pana acum foloseam doar niste odorizante (spagi si diverse alte tipuri de “indulgente”, contra cost, desigur) ca sa acoperim duhoarea. Ei, anul asta, “saculetii” parfumati n-au mai functionat si, surpriza, ce avem noi aici?! O rata de promovabilitate dezastruoasa.

Profesorii nu sunt motivati, e clar. Cei mai buni parasesc sistemul si se reorienteaza. Cine i-ar putea invinovati? De ce ai alege tu, absolvent de informatica fiind, sa castigi 150 de euro predand intr-un liceu romanesc cand poti castiga 1500 intr-o multinationala? Suntem oameni, nu sfinti. Cei care raman totusi in sistem, de multe ori, nu-si merita locul. Instruirea lor se termina odata cu examenul de licenta. Uitati-va la notele obtinute la titularizari si la perlele care, de multe ori, ajung sa le concureze pe ale elevilor.  

Pe de alta parte, parintii pun presiuni. La noi, urmarea unei facultati este obligatorie. Nu conteaza ca nu ai vocatie, ca intelectual vorbind nu poti face fata cerintelor. Morti, copti, genii sau agramati, toti trebuie sa avem o diploma. Putin importa cat de relevant reflecta aceasta aptitudinile profesionale. Si, pentru a sluji aceasta ambitie pe bani frumosi, au aparut la noi facultatile particulare care sufoca piata muncii cu zeci de mii de avocati, economisti si psihologi care nu sunt in stare sa deosebeasca o senzatie de o perceptie si carora pana si Jung le suna a jucator de ping-pong. Asa te trezesti cu parintele la usa clasei cerandu-ti sa justifici nota pe care i-ai dat-o odraslei si incercand sa te convinga de faptul ca elevul stie mai multe decat demonstreaza. 

Elevii sunt oile buimace ale haosului din jur. Pe de o parte, asteptarile lor sunt nerealiste, hranite fiind de niste parinti mult prea dornici sa-i trimita – nemeritat – in varful ierarhiei sociale. Pe de alta parte, au parte de profesorii pe care sistemul si-i permite. Este ca la marfuri: cat dai, atat valoreaza. Acum, ca mai sunt cadre didactice pasionate in mod real de meseria lor, care se implica la catedra si nu functioneaza in modul “stand by” – cazurile de acest gen – adevarate cazuri de martiri in umila mea opinie – sunt rare si cu ele nu se face primavara in invatamant.

Totusi, revoltatoare mi s-au parut reactiile lor la aflarea rezultatelor. Se plangeau bunaoara, parinti si elevi in cor, de masurile drastice de supraveghere. Pare-se ca montarea camerelor de luat vederi in salile de examen au contribuit la stergerea cu buretele a cunostintelor. Si asa au ajuns, sarmanii, sa nu mai stie ce este acela un text dramatic si sa-l confunde cu unul epic. Sunteti la curent, probabil, cu scandalul din jurul subiectului la romana cand, desi li s-a cerut sa vorbeasca despre rosii si ei au tratat cartoful, elevii au fost revoltati de faptul ca tuberculul lor n-a facut nici cat o… ceapa degerata in fata examinatorilor. Ntz, ntz,ntz…

Nu stiu daca isi dau seama cat de adanca e cangrena care ne roade incet simtul realitatii. Daca am ajuns sa ne plangem ca nu putem trisa, daca am ajuns sa ne inecam in corectitudine, pana la urma, si sa nu o putem digera, ce fel de organisme monstruoase am crescut? Sa fim noi oare niste microbi si dezinfectantul sa ne raneasca? Pot niste examene desfasurate corect si normal sa decimeze o generatie? 

Monumentul Elevului cazut la BAC :))

Scrisoarea unei mame blonde catre fiul ei :))

“Draga fiule,

Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a ti-o mai trimite o data. Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede. Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam mai departe. Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de atunci n-am mai vazut-o. Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3 zile, a doua oara 4 zile. Apropo de vesta pe care o vroiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar. In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu’; l-am gasit cand ne-am mutat. Era in dulap din ziua in care a castigat la “De-a v-ati ascunselea”. Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu mine am “zburat” din casa. Ce emotie! A fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva. A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a pus un tub de sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela. Si daca tot vorbim de taica-tu, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste aproape 500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in citimir. Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit, da’ nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa. Taica-tu a intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in 5 luni de-acum; atunci taica-tu a intrebat-o daca era sigura ca era al ei. Ea i-a spus sigur ca da. Ce fata sigura, cata mandrie! Asa fata, asa tata! Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui. E fecioara! Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul trecut… Cel mai rau e frate-tu ala mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo.

Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa. Daca o vezi pe Margareta, transmite-i salutarile noastre. Daca n-o vezi nu-i spune nimic. )

Mama ta care te adora, Antoaneta

P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja am inchis plicul.”