Ca trebuie sa fim frumoase, am inteles. Sa mi se ceara sa accept sa fiu si proasta – mi se pare deja cam mult. 
Probabil ca va intrebati despre ce vorbesc. O buna parte a mediei cu target feminin popularizeaza o idee deosebit de paguboasa in opinia mea. Ni se spune ca, atunci cand suntem interesate in sens erotic de un barbat, sa avem mare grija cum ne purtam. Iar umblatul asta cu manusi, dar pe tocuri, sa nu uitam, include si precautii in a demonstra ca suntem prea inteligente. Adica, e ok sa stii cine a pictat Gioconda. E de bun simt, nu e nicio stridenta, nicio dovada de inteligenta zdrobitoare. Dar sa stai sa incerci sa analizezi cu el modul in care au scazut actiunile la bursa, cum s-au distribuit fondurile pentru salvarea bancilor americane si a General Motors de la faliment sau ultimele descoperiri in materie de sinteza proteinelor, e chiar cel mai mare pas gresit pe care l-ai putea face. Cu alte cuvinte, e de preferat sa pari usor cretina. Nu foarte, doar usor. 
Erotismului ii stau in gat manifestarile unei capacitati de analiza. 
) O femeie prea informata, prea isteata ajunge sa-si anuleze feminitatea – asa tipa in gura mare revistele glossy. Sa pari neajutorata – ce mai turn on (ca sa respect terminologia din domeniu)! Sa nu stii sa schimbi o siguranta, sa-l suni pe barbatul dorit si sa te prefaci ca nu stii ca exista surubelnite care nu sunt conductoare pentru curent electric, sa te matai pisiceste – iata caile succesului. E adevarat, barbatilor le repugna imaginea gospodinei care suspina la telenovele. Deci, nici asa nu e bine. Bine ar fi sa declari ca esti admiratoare infocata Twilight. Sau Friends. Sau filmele cu Jennifer Aniston. Chiar si “Totul despre sex” merge. Ca asa e femeia in capul lor: romantica, visatoare, preocupata exclusiv de pantofi si unghii. Si noi, daca vrem erectia la ceas de seara, trebuie sa ne conformam. Cine suntem noi sa-i contrazicem? Sa nu care cumva sa-i spui ca ti-a placut “Moartea domnului Lazarescu”. Sau “Dogville”-ul lui Lars von Trier. Sau ceva Godard. Ca nu vei mai avea parte de amor in veci.
Cu alte cuvinte, doamnelor, prefaceti-va ca sunteti cretine chiar daca nu sunteti. Ca sunteti usor inculte chiar daca dormiti cu Kant la cap. Ca sunteti analfabete stiintific chiar daca ati absolvit o facultate de cibernetica. Pentru ca domnii altfel nu vor fi interesati de voi. Sau, daca vor fi, interesul va expira ca erectia unui sexagenar.
Frumusetea si feminitatea nu se asorteaza cu o minte prea ascutita. Ci doar cu o minte rotunda. Ca asa suntem noi, cu “rotunjimi” si forme, iar intelectul trebuie sa ne fie asijderea. El trebuie sa simta ca e nevoie de el, ca femeia nu stie nici sa traverseze strada fara indicatiile lui. Independenta nu da bine in cv-ul unei tinere femei dornice sa-si gaseasca un partener. Daca esti puternica, nu e bine. Caci omul se intreaba “daca n-are nevoie de mine, se poate dispensa usor de pretioasa mea persoana”. 
Incredibil mi se pare ca in secolul 21 sa se mai promoveze o asa imagine a femeii. Revistele glossy – majoritatea, ca sa nu fiu nedreapta – promoveaza modernitatea numai in anumite aspecte. Si acelea referitor, preponderent, la sexualitate. Trebuie sa stii sa faci un sex oral ca la carte, dar nu si teoria relativitatii. Ca, nu de alta, dar strici bunatate de partida de sex in locuri neconventionale. Fii dezinhibata si salbatica in pat. Dar nu indrazni prea mult intelectual. Cam astea sunt titlurile mari, de-o schioapa.
Femeia inocenta, naiva promite insa confort unei minti odihnite. Ea nu-l va solicita prea mult, nu-l va obliga sa tina pasul cu ea, nu va reprezenta o provocare.
Eu ma intreb de ce mi-as dori un barbat pe care inteligenta l-ar intimida? De ce mi-as dori langa mine un barbat pe care informatia il timoreaza?Sau ca s-o iau altfel: ce fel de barbat este acela care se sperie de un asa lucru ?
