Ne temem
De tot şi de toate.
Ne temem de ploaie,
Ne temem de vânt…
Ne temem de vorbe,
Ne temem de gând.
Ne sperie visul
Ş-apoi îl visăm.
Ne temem de lacrimi
Ş-apoi le vărsăm.
Ne speria vorba
Ş-apoi o rostim.
Fugim de iubire
Ş-apoi o dorim.
Ne temem de “teamă”
Dar n-o ocolim.
Ne speria viaţa…
Dar noi o trăim.
M-am saturat!!!
Pur si simplu m-am saturat de toti acei oameni care vin si pleaca si iar vin si iar pleca. Cei care te cauta si iti sar in brate atunci cand au nevoie. Cei care iti ineaca sufletul in lacrimile lor, te incarca cu suferintele si necazurile lor. Si dupa ce se descarca, se linistesc, iti intorc spatele si pleaca. Ca si cum tu nici nu ai existat vreodata…
Te simti gol, pustiu si mai intunecat ca o noapte fara Luna.
Cand tristetea ii impovareaza iar, brusc isi aduc aminte de tine. Si te cauta, iti sar in brate… Si accepti, desi te simti folosit. Asculti plansetul unui om care nici nu te aude. Stergi lacrimile unui om care nici nu le vede pe ale tale. Iei asupra ta durerile unui om caruia pur si simplu nu ii pasa de tine.
Ar trebui sa fii fericit, pentru ca ai ajutat. Dar lacrimile nu-ti sunt de fericire ci de tristete…
2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.
3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti?
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!
Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?:((
El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu
Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic
Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S
Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? (
El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot
Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee
Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii
4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.
5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile „Ma iubesti?” si „Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisit, e nasol.
6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.
7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.
8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.
9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.
10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.
11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.
12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.
13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.
14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.
15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.
16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.
17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cand fac dus.
18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.
19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.
20. „Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.
21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara
…sau Scrisoare catre o victima a violentei domestice
Draga mea,
Am ezitat mult inainte sa astern aceste randuri. Stiu ca ma vei certa, ca te vei incrunta citindu-le, ridicand spranceana dezaprobator, asa cum faci de obicei cand ceva nu-ti este pe plac. Te cunosc mai bine ca oricine, trebuie sa recunosti asta, si cu toate ca nu gasesti puterea sau poate curajul de a-ti deschide sufletul in fata mea, eu stiu cosmarul pe care-l traiesti. Cunosc sentimentele care te macina si gandurile care te consuma, putin cate putin, in fiecare clipa. Le citesc in fiecare zi, fara prea multa greutate, pe chipul tau imbatranit inainte de vreme, in ochii care deja nu se mai obosesc sa ascunda disperarea, in zambetul fortat care demult nu mai pacaleste pe nimeni.
Parca te vad cum stai in coltul tau, departe de priviri iscoditoare si indiscrete, cum te straduiesti neincetat sa-i tii pe ceilalti la distanta pentru ca, nu-i asa, ei sigur nu ar intelege. Ai mai incercat sa le explici, sa te destainui, sa le povestesti cum este sa-ti traiesti viata alaturi de dusman. Ironia face ca dusmanul sa fie tocmai persoana care trebuia sa te protejeze, care mai mult decat oricine trebuia sa te fereasca de tot ce-i rau. Ce frumos era totul la inceput! Ce fericita erai! Cate sperante, cate planuri indraznete de viitor, toate spulberate de prima palma… Cat trebuie sa te fi durut acea prima lovitura, ce semne adanci trebuie sa-ti fi lasat pe chip, dar mai ales in suflet. Cat trebuie sa te fi durut toate care i-au urmat, cu o frecventa si intensitate din ce in ce mai mare. Ce haos halucinant trebuie sa-ti fi cuprins mintea si sufletul cand ti-ai dat seama ca toate visurile tale s-au prabusit ca un castel din carti de joc.
Numai gandindu-te la el, numai rostindu-i numele in gand si deja simti cum inima iti bate mai puternic, cum tamplele iti pocnesc, ochii parca iau foc, iar mainile iti tremura. Iti framanti mintea, dar tot nu reusesti sa intelegi cum barbatul minunat de care te-ai indragostit si care a promis sa te iubeasca vesnic s-a putut transforma peste noapte in propriul tau calau, intr-un monstru cu chip de om, a carui simpla prezenta te umple de teama si nesiguranta.
Te privesc cu tristete si ma realizez cat de ingrozitoare trebuie sa fie o asemenea existenta. Cate ganduri te napadesc, mereu tainuite, bine ascunse, dar atat de prezente, atat de naucitoare, de paralizante… Te straduiesti sa le tii piept, dar, ca de obicei, sunt mai puternice si, neputincioasa, le lasi sa puna stapanire pe tine. Cate scenarii sinistre prind contur neincetat in mintea ta si iti fura linistea, si somnul, si pofta de viata.
Unde e pofta ta de viata?? Unde e acea convingere pe care o aveai ca trebuie sa cuceresti lumea si ca, totodata, detii resursele si puterea de a o face? In ce moment al vietii ai pierdut vointa, incapatanarea chiar, de a depasi toate obstacolele din cale? Oare nu spuneai chiar tu ca o viata traita cu teama este o viata traita pe jumatate? Presupun ca undeva pe parcurs, intre loviturile primite si umilintele indurate, ai inceput sa pierzi din vedere faptul ca viata e scurta si frumoasa si merita traita din plin.
Te vad cum te zbati in cautarea unei solutii salvatoare care sa-ti redea linistea si libertatea, cum cauti o farama din curajul nebun pe care-l aveai altadata si care acum te-ar salva de la o viata care a incetat demult sa-ti mai apartina. Vad disperarea cu care cauti raspunsuri si o modalitate de a reduce la tacere vocile interioare care te tot iscodesc. Din pacate, numai de tine depinde sa le faci sa taca pentru totdeauna, tu esti singura care poate face lumina in intunericul care te-a cuprins.
Nu poti lasa frica sa-ti dicteze toate deciziile, sa te paralizeze si sa-ti invenineze toate resorturile interioare. Frica ucide mintea, este o moarte inceata si extrem de chinuitoare. Valorezi prea mult ca sa te lasi ucisa, ai ajuns prea departe ca te lasi desfiintata si anulata ca individ. Mai ai inca prea multe vise de indeplinit, prea multe culmi de urcat, prea multe varfuri de cucerit.
Asa ca lupta, draga mea, cu dusmanul care a pus stapanire pe viata ta, care se straduieste sa ocupe pana si cele mai stinghere colturi ale fiintei tale si pe care numai tu il poti alunga. Dar mai intai de toate lupta cu tine insati, cu frica paralizanta, cu gandurile ucigatoare, cu sentimentul de neputinta si frustrare. Lupta! Si nu te opri decat atunci cand vei iesi invingatoare, cand iti vei redobandi libertatea, cand dorintele tale, de atata vreme neglijate, nu vor mai parea imposibil de materializat.
N-ai dezmierda de n-ai sti sa blestemi!
Surad numai acei care suspina
Si n-ai zambi de n-ar fi fost sa gemi
De n-ai fi plans…n-ai duce-n ochi lumina!
Si daca singur rana nu-ti legai…
Cu mana ta n-ai unge rani straine!
N-ai jindui dupa un colt de rai…
De n-ai avea si-un strop de iad in tine!
Si nu te-nalti pana nu cazi…
Cu fruntea greu,in pulberea amara
Iar daca-nvii in cantecul de azi….
E pentru c-ai murit in lacrima de-aseara….
Tu esti acolo pentru el. Intotdeauna. Parca dintotdeauna. Nascocindu-i scuze, cautandu-ti vini, incercand sa te schimbi, minimalizandu-ti identitatea, devenind femeia pe care si-o doreste alaturi, urandu-l pret de o secunda, parandu-ti rau si iubindu-l de doua ori mai mult in urmatoarea, facandu-te ca nu auzi reprosurile, ca nu vezi ca de fapt nu sunteti compatibili, ca iubirea voastra se poate numi de fapt obsesie, o relatie care merge pe o sfoara de care doar tu mai tragi cu dintii.
A trantit usa din nou. Din nou ti-a tresarit inima. Are prostul obicei, in fata caruia tot inchizi ochii, de a te face sa te simti mizerabil. Nici tu nu stii cum, nici el nu pare sa isi dea seama…. Dar maine o sa vina spasit, cu flori in mana, cu ochii tulburi si tristi, incercand sa-ti obtina iertarea. Iar tu i-o acorzi atat de usor… Cum ai putea sa fii suparata, macar o clipa, pe el – barbatul vietii tale, cel care ti-a deschis pentru prima oara cu adevarat drumul iubirii? Ai lacrimi in ochi. Iti dai seama in momentul in care s-au prelins pana aproape de coltul buzelor. Au un gust amar, aproape gustul pe care il are suferinta din iubire.
Te indrepti catre oglinda. Erau vremuri in care oglinda prezenta un chip radiant, cu ochi care sclipeau de entuziasmul si caldura pe care ti-o da fericire. Sunt cam umflati si adancituri prelungi si vinetii le estompeaza din frumusete. Nu-i nimic, putin corector anticearcan, un iluminator de ten si urmele suferintei si ale iubirii or sa dispara intr-o ora, cand trebuie sa te aduni si sa te indrepti catre serviciu. Nu ti-a invinetit ochiul, nu ai pe trup urme ale iubirii sau ale geloziei, plagile tale nu supureaza in vederea tuturor…
Barbatii au curajul de a fugi de iubirile nebune, nesanatoase, femeile sunt lase si le imbratiseaza cu tot sufletul. Este un infern sa traiesti alaturi de un barbat toxic si sa nu ai curajul sa admiti ca de fapt te face nefericita. Sa te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca poate azi o sa fie mai bine, ca poate maine o sa fii la fel de fericita cum erai la inceput, ca poate poimaine o sa-si aduca aminte sa-si faca timp si pentru rugamintile tale. Cum incepe insa raul frumos? Dansul distrugerii incepe in doi. Raul incepe cu binele, inca din momentul in care i-ai permis sa se infiltreze in viata ta. Barbatul toxic parea barbatul potrivit pentru tine. Odata il numeai barbatul vietii tale…
Parea o personalitate putin dificila si inabordabila, insa intotdeauna te-au atras relatiile care nu ti se ofereau pe tava. Provocarile s-au nascut ca sa fie trecute de o femeie puternica asa cum esti tu. Doamne, si cat de mult iti placeau gropitele din obrajii lui… Si cum te facea sa razi, in hohote, cu gura pana la urechi, din orice nimic, facand zilele tale mai vesele, mai colorate, spulberand in patru zari monotonia zilelor care semanau prea mult unele cu altele. Si cum reusea sa te faca sa crezi ca intr-o buna zi toate visurile tale or sa devina realitate. Si cand iti spunea ca esti frumoasa, ca nu ar schimba nici un fir de par la tine si ca te iubeste asa cum esti… chiar il credeai. Ochii lui deveneau cea mai puternica confirmare. Niciodata nu minteau. Adormeai in bratele celui cu care faceai dragoste si te trezeai tot in stramtoarea lor, gandindu-te ca poate ai facut totusi ceva bun intr-o viata anterioara daca iti este dat sa traiesti o asemenea fericire.
Dar peste noapte, nu stii cum, nu iti aduci aminte cand, poate din vina lui, dar cu siguranta mai mult a ta, te-ai trezit nefericita. Unele din glumele lui te vizeaza si pe tine. Trupul tau frumos a capatat peste noapte cativa colacei pe abdomen si celulita pe coapse. L-ai iertat prima data cand te-a numit grasa, desi stia ca pentru tine este un subiect fragil, ca te lupti cu dietele de slabire de ani de zile… Nu e prima data cand rade de ispravile tale cot la cot cu amicii sai de bere. Felul tau de a te imbraca pe care il gasea sexy si irezistibil il gaseste demodat si aiuristic. In pauzele de serviciu, incep noile sedinte de shopping. Era timpul pentru o reinventare. Garderoba este plina ochi de haine despre care el considera ca iti vin bine.
Cand ti-a reprosat pentru a treia oara ca petreci prea mult timp alaturi de prieteni si prea putin cu el, ai inceput sa treci prietenia pe planuri secundare. Peste toti si toate, iubirea este prioritatea vietii tale. Din toata puterea si siguranta de sine s-a ales praful. Te simti puternica doar cand ai sprijinul lui. Si dorintele tale nu mai conteaza, conteaza exclusiv ce isi doreste el. O singura data te-a batut gandul de a intrerupe jocul, dar la urma urmei, el este ratiunea ta de a fi. Daca proiectezi putin gandul in realitate te bufneste plansul… Iti concepi viata de una singura? Cum o sa mergi mai departe fara el?… Dintr-o data, traiul zilnic alaturi de el devine suportabil.
Tu esti in permanenta disponibila, dar el nu are niciodata timp sa te asculte. Are probleme in familie, serviciul e o sursa continua de stres, etc.Si timpul petrecut in preajma lui este uneori supliciu si durere, frustrari si nervi intinsi la maxim. Dar in numele clipelor scurte in care obisnuia -inca obisnuieste sa te faca fericita-, stergi totul cu buretele. Preferi uitarea si durerea muta in locul rupturii. Pana cand o sa faci asta? Relatia ta este obosita si respira sacadat, din ce in ce mai greu, la fel ca tine… De multe ori ai impresia ca iti dai viata odata cu ea. Si pana cand ai de gand sa o resuscitezi doar tu?
