Lista de cumparaturi pentru ziua “femeii” 2012

Modalităţi de plată  :

-          card credit ( 15 – 18 cm lungime )

-          bani ( cash,lichizi, solizi, gazoşi )

-          prestări servicii ( spălat maşină vecina de la 4, tuns gazonul stadion Ghencea, epilat vecinul + câinele, rujat + coafat canarul vecinei)

-          alte modalităţi ( cuprinse în Codul Penal )

 

Lista

-          flori ( 100 + 1 + declaraţie de dragoste + pamblică roşie + roz + verde + ROGVAIV)

-          bomboane ( o tonă de Raffaello + abonament pentru 5 ani la sală )

-          ciocolată ( afrodisiac cenzurat )

-          5 zâmbete ( valoare de nepreţuit, pentru restul vezi “Modalităţi de plată” )

-          Un gram de fericire (după ora 00 : 00 [cenzurat] )

-          Lenjerie ( de obicei o batistă este de ajuns pentru a acoperi totul, mai mult sau mai puţin )

-          Haine ( import China, eventual vândute cu etichetă de Italy + un chinez care să distribuie marfa )

-          Poşetă + accesorii ( telefon, oglindă,farduri, gel,căţel şi o jucărie [cenzurat] )

 

EU : NEBAUT, NEFUMAT, NEPRECURVIT , NE – ETC !!!

 

-          o jucărie ( cenzurat, dimensiune > 20 )

-          baterie ( în capul care se blochează + programare la medic )

-          iPhone, iPad, iBani,iTelevizor, iLaptop, iPantofi

-          bijuterii ( mă întorc în timp şi o asasinez pe Marlyn Monroe când spune că diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei )

-          croazieră de vis până la Lună şi înapoi

-          ulei de masaj ( untdelemn de la Bunica )

-          lumânări parfumate + draperii noi

-          o maşină cu tema Hello Kitty + o pisicuţă vopsită pe bancheta din spate

-          cină romantică ( la cel mai scump restaurant din oraş, fără televizor, în timpul meciului echipei tale preferate )

 

Promisiuni :

-          că nu mai bei alcool şi vii la ora 19 pentru a găti cina

-          să nu mai foloseşti scuza “M-am bătut cu un clown!” când vii acasă plin de ruj roşu

-          să îi îndeplineşti atribuţiile de femeie, eventual să naşti un copil în locul ei

-          să îi acorzi mai multă atenţie, eventual să meargă la meci cu tine

-          să renunţi la o seară cu băieţii pentru a sta acasă cu ea (eventual să se uite la un film siropos şi tu să numeri găurile din perdea ) 

Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare !!!  

Oameni…Suflete…Ambalaje…

Trăim într-o lume… tristă. Cred. Sau poate oamenii o întristează.

Trăim într-o lume în care… oamenii uită. Uneori. Sau se fac că uită. Deseori.

Trăim într-o lume în care… oamenilor nu le pasă. Uneori. Sau se fac că nu le pasă. Deseori.

Trăim într-o lume în care… oamenii spun ușor ”Nu doare”. Uneori. Sau se fac că nu simt că doare. Deseori.

Fals? Nu. Ciudat? Oarecum. Real? Mereu.

Printr-un oarecare absurd și ridicol trebuie să fii de acord cu mine când spun că fiecare secundă în plus, înseamnă o secundă mai aproape de moarte. Doar aceasta este realitatea. Și moartea e de multe feluri… nu doar fizică. Înțelegi tu ce vreau să spun.

Deși sunt om în toată firea în unele momente am încă senzația de copil naiv. Știi cum vine asta? Ciudat. Mă bulversează, mă agită, mă sperie,… iar stările astea pe moment mă schimbă… în ceva ce nu prea este… EU.

Am mai zis eu, oamenii pot fi altfel pentru puțin timp… iar apoi revin la vechile obiceiuri.

Falsitatea doare, în primul rând, pe cei care sunt falși. Așa vreau să cred.

Falsitatea înseamnă un ambalaj. Iar ambalajul este cel mai efemer lucru. De ce?

Azi ești tânăr, mâine ești bătrân. Azi ai pielea fină, iar mâine poți să fii plin de riduri și să ai pielea aspră. Azi ai păr șaten/brunet/blond în cap… iar mâine poate ai fire albe sau ești chel. Azi poți să ai ambalaj – pentru că trăiești; mâine se poate să nu îl mai ai – căci poate mâine ești mort.

Da. Așa sunt oamenii… aleg alți oameni în funcție de ambalaj de cele mai multe ori. -”Pentru că!”

Dar, oamenii sunt de multe feluri cu un singur numitor comun: sufletul.

Diferă doar ambalajul. Mereu. 

De cele mai multe ori și mai mereu, într-un ambalaj extrem de plăcut ochiului și fascinant stă cel mai urât mirositor și dezgustător… ”conținut”… iar într-un ambalaj neplăcut ochiului și respingător stă cel mai frumos conținut… altfel de frumos. 

Sufletul… sufletul este ceva ce avem toți. Că unii nu știu calea spre sufletul lor decât ajutați este altceva. Că unii nu vor să își arate sufletul altora, este din nou altceva. Dar cu toții avem suflet… și asta este ceea ce ne definește ca și oameni, nu ambalajul.

Ambalajul depinde de timp și presupune și costă bani. Sufletul nu. Orice ai spune sufletul nu!

Trăim într-o lume ciudată… care începe să semene tot mai mult cu… cu un magazin de cadouri, din care majoritatea pleacă cu ceea ce a plăcut ochiului sau a costat mai mult… și care ar trebui să fie altfel. Trăim într-o lume în care la fiecare pas contează imaginea. Trăim într-o lume în care (aproape) totul se desfășoară sub deviza vitezei. 

Ironia acestei afirmații este că nu timpul ne grăbește… ci noi, oamenii.

Mă bucură un aspect la timp: timpul elimină cu o perfecțiune și dibăcie rar întâlnită și demnă de cel mai mare criminal absolut toate lucrurile efemere și care nu contează, readucând originalul și naturalul în lume în ochii lumii.

Ironic, așa-i? Da… Asta este ciudat. Viața e plină de ironie, plină de oameni ironici. Trebuie doar să privești mai bine și vei vedea asta la tot pasul. Și da… ironia este bună uneori, este necesară vieții uneori, dar nu obligatorie mereu.

Ironia este ”arma” care umple cel mai ușor sufletul de durere și ochii de lacrimi…

Secretul fericirii

Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci. – Mahatma Gandhi

Acum mult timp, in India traia un intelept despre care se spunea ca pazea un cufar ce adapostea un mare secret al omenirii. Acesta l-a ajutat sa devina invingator in toate aspectele vietii sale si sa se considere cel mai fericit om din lume.

Numerosi regi invidiosi au incercat sa ii ofere faima, putere sau bani ori chiar sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul misterios, insa totul in zadar. Cu cat acestia incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti din cauza sentimentului de invidie care nu le dadea pace. Anii au trecut, iar inteleptul era mai fericit pe zi ce trecea.

Intr-o frumoasa dimineata de primavara, la el a venit un copil si l-a intrebat:

“- Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. Crezi ca poti sa ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?”

Inteleptul, vazand puritatea si sinceritatea din ochii copilului, a replicat:

“- Pe tine te voi invata secretul de a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.”

In realitate exista doua cufere in care pastrez secretul fericirii. Acestea sunt mintea si inima mea, iar marele secret nu este altceva decat o serie de pasi care trebuie urmati de-a lungul vietii tale.

Primul pas este sa constientizezi faptul ca Dumnezeu exista in toate lucrurile si persoanele care ne inconjoara si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa ii fii recunoscator pentru tot ceea ce ti-a dat si pentru tot ceea ce ti se intampla.

Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuri si in fiecare zi, atunci cand te trezesti si inainte sa adormi, sa spui: “Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care nu il pot invinge”. Acest pas se mai numeste si autostima ridicata.

Al treilea pas este sa reusesti sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti. Astfel, daca tu gandesti ca esti inteligent, incearca sa actionezi inteligent. Daca tu gandesti ca esti in stare, nu-ti fie frica sa faci ceea ce ti-ai propus. Daca tu gandesti ca esti iubitor, daruieste-te si exprima-ti deschis iubirea. Daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu il poti invinge, atunci propune-ti sa savarsesti multe lucruri importante in aceasta viata si lupta pentru ele pana in momentul in care le vei obtine. Denumirea acestui pas este motivare.

Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este caci ei vor obtine partea lor, iar tu o vei dobandi pe a ta.

Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui deoarece acest sentiment nu te va lasa niciodata sa fii fericit. Trebuie sa il lasi pe Dumnezeu si sa inveti sa ierti si sa uiti. Chiar daca e greu, sigur nu este imposibil.

Al saselea pas este sa nu iei niciodata lucrurile care nu iti apartin si sa iti amintesti ca potrivit legilor nescrise ale naturii, daca ai facut acest lucru, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al saptelea pas este sa nu faci pe nimeni sa sufere si sa constientizezi faptul ca toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.

Al optulea pas si ultimul este: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru o parte buna si frumoasa. Ajuta-i pe cei care au nevoie fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb, iar cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile care fac acea persoana unica.

Happyness

Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu înţelegea că era de neatins, ci, mai degrabă că noi nu suntem în măsură să judecam ce ar trebui să facă oricare om ca sa fie fericit. Reţeta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele consideră că a fi fericit înseamnă a avea prieteni, a fi sănătos, a fi apreciat şi stimat; altele sunt fericite ştiindu-se iubite de cineva sau numai ştiind că persoana iubita există acolo undeva şi respiră acelaşi aer. Există oameni care îşi “fabrică” un paradis numai al lor în care să se simtă fericiţi. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pământ?

La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?!? L-am pierdut! De ce? Pentru ca omul nu este făcut să locuiască în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât să tindă către absolut, către perfecţiune, purtându-şi povara de a şti că, în această viaţă, nu va ajunge niciodată acolo.
Honoré de Balzac spunea că “Fericirea are nenorocirea să pară ceva absolut”. Si eu cred că fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru că exista concepţii despre fericire care o consideră o stare sufletească de bucurie nemărginită, de exaltare, de împăcare, de beatitudine. Si atunci putem considera că ea se află la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât să ne aplecăm ca să o culegem. Dar cum ea este înconjurată de multe alte flori, ne înşelăm asupra parfumului, asupra culorii şi întindem prea departe mâinile.

Putem asocia iubirea cu fericirea? Da! Atâta timp cât cel care iubeşte nu confundă dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultimă instanţă aduce suferinţele cele mai cumplite. Căci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face să suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei.

Există persoane care spun că fericirea este o floare rară. Si aşa este. Dar nu pentru că ea ar fi unică în lume, ci pentru că depinde de fiecare din noi cum ştie să o recunoască şi să o culeagă. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumpărate de la florărie, ci acelea pentru care trebuie să te apleci ca să le culegi.
Multe concepţii  despre fericire ne spun că a obţine ceea ce ne dorim înseamnă să fim fericiţi. Să  presupunem că,cineva reuşeşte să obţină ceea ce cu greu a încercat…acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate şi să nu fie. Si atunci unde e fericirea?