36 de Lectii pentru Viata

1. Ofera oamenilor mai mult decat se asteapta.

2. Memoreaza poezia favorita.

3. Nu crede tot ce auzi.

4. Nu cheltui toti banii pe care ii ai.

5. Nu dormi cat ai chef.

6. Cand spui “Te iubesc”, spune-o din suflet .

7. Cand spui “Imi pare rau”, uita-te in ochii persoanei.

8. Stai logodit macar 6 luni inainte sa te casatoresti.

9. Nu rade niciodata de visurile altcuiva.

10. Iubeste cu toata inima. Poti sa fii ranit dar este singura sansa sa traiesti viata complet.

11. Cel mai bun lucru pe care parintii il pot face pentru copiii lor… este sa se iubeasca pe sine.

12. Nu judeca oamenii dupa rude.

13. Orice mare reusita implica un risc mare.

14. Da-i un telefon mamei tale.

15. Atunci cand pierzi… nu uita lectia.

16. Nu lasa o mica cearta sa distruga o prietenie.

17. Zambeste atunci cand raspunzi la telefon. Celalalt o va simti in vocea ta.

18. Toti oamenii zambesc in aceasi limba.

19. Casatoreste-te cu cineva cu care iubesti sa vorbesti. Atunci cand imbatranesti conversatia va fi cea mai importanta.

20. Fii deschis la schimbare, dar nu renunta la valorile tale.

21. Petrece mai mult timp singur.

22. Citeste mai mult si uita-te mai putin la TV.

23. Mananca mai putin si o sa traiesti mai mult.

24. Ai incredere in Dumnezeu dar incuie-ti masina.

25. Atunci cand te contrazici cu persoanele dragi tie… rezolva problema actuala, nu vorbi despre trecut.

26. Citeste printre randuri.

27. Impartaseste ceea ce stii cu ceilalti. E singura cale catre viata eterna.

28. Respecta pamantul si resursele sale.

29. Niciodata nu intrerupe o persoana cand iti spune complimente. Asculta-le si apoi multumeste pentru ele.

30. Sa nu ai incredere intr-o persoana care nu inchide ochii atunci cand te saruta.

31. O data pe an du-te intr-un loc in care nu ai mai fost.

32. Daca faci multi bani, ajuta-i si pe ceilalti. Este cea mai mare satisfactie a bogatiei.

33. Daca nu sti cum sa faci 100.000$, dar stii cum sa faci 100$. Atunci repeta actiunea de a face 100$ de 1000 de ori.

34. Persevereaza. Sfarsitul este doar atunci cand tu il accepti.

35. Invata regulile… apoi incalca cateva din ele.

36. Adu-ti aminte ca cea mai buna relatie este atunci cand dragostea pentru fiecare este mai mare decat nevoia pentru fiecare.

Bai,ma leshi?!? :))

Isi da parul gelat pe spate, își încordează mușchii si își aranjeaza tricoul mulat astfel incat sa i se vada si tatuajul de pe brat. Vine spre tine incet, fixandu-te, ca o felina cu ochii pe prada. “Mersul lui de Johnny Bravo se remarca din multime,gen!” E clar, e gata de atac! Vrea sa te ia acasa si crede ca are armele potrivite pentru a te cuceri: replici de agatat beton! NOT!!! )

Problema e ca in loc sa pici pe spate, tu te tavalesti pe jos de ras. Ar fi avut nevoie de un Cyrano de Bergerac sa-i cizeleze discursul, nu de un curs de agatat cu fotbaliști. 

1. “Tatal tau a fost hoț? … A furat stelele de pe cer si le-a pus in ochii tai!” cu variatiuni pe aeeasi tema: “Tatal tau este terorist, pentru ca a facut o bomba sexy.” Cu replicile astea super-cheesy n-ar putea fi cucerite decat fiicele lui Osama bin Laden care simtindu-se cu musca pe caciula sau, fie, pe burka, ar zice: “Asa e.” Cu noi, romancele, n-ai nici o sansa!

2. “Mi-am pierdut numarul de telefon, poti sa mi-l dai pe al tau?” cu varianta: “Nu-mi gasesc telefonul, poti sa-mi dai un bip?” Nu se știe de ce, unii bărbați cred ca numărul de telefon al unei femei este ca un cifru care le desface picioarele. Newsflash: si dacă ti-am da numărul de telefon, exista tasta “reject” si chiar si funcția “blochează numărul”, asa ca nu te obosi sa ne cauți in cartea de telefoane si nici nu insista. Daca asta e cea mai buna replica a ta, mai bine folosești telefonul sa te joci un “Snake”

3. “Salut! Numele meu este …. , tine-l minte pentru ca o sa il strigi mai târziu.” O, Doamne! Un asemenea text e bun doar dacă te cheamă “Politia” pentru ca atât va dori sa strige o femeie dacă nu scapă de tine repede de tot. In istoria agățatului, o fi funcționat vreodată replica asta? …….Mda, asa credeam si eu. )

4. “Corpul tău e alcătuit 90% din apa si mie mi-e sete.” Si mie mi-e greata, dar nu-ti scot ochii cu asta!  Hai sa o luam asa: pare cumva genul de lucru pe care bunica il poate povesti peste ani si ani nepoților ei cand vine vorba de cum l-a cunoscut pe bunicul? Daca răspunsul este “nu”, atunci schhhh guritzaaaaa!

5. “Crezi în dragoste la prima vedere sau mai e nevoie sa mai trec încă o data?” Si inca o data, si încă o data, si inca o data… Pâna amețești si ne dai ocazia sa fugim unde vedem cu ochii!

Deci am doar doua cuvinte : maaaaaaa leshiiiiiiiii ?!? )

De la Sfântul Valentin, la Sfântul Aşteaptă…

Inimioare, perne roşii, jucării de pluş, lenjerie, căni-pereche, prosoape, cele mai frumoase cântece de dragoste, şampoane antimătreaţă, şampanii, pere-n ţuică, şosete, cupidoni, jucării erotice, funde, felicitări, pungi de cadouri, papuci, bomboane de ciocolată, rahat cu miros de trandafir… Ah, deja mi se face rău… Nici n-am scăpat bine de neguţătorii de candele şi pocnitori de sfinte sărbători, că tarabagii de dragoste personalizată au împânzit deja trotuarele până la refuz. Ziua, căci noaptea, de multe ori, aceleaşi trotuare sunt gazdele unor altfel de trăiri… tarifate.

14 Februarie, Ziua îndrăgostiţilor, pare să fi intrat, pe negândite, în subconştient. Precupeţii bifează în calendarul comercial încă o zi de profit. Uriaş, de altfel. Căci ce se vinde mai bine decât dragostea? Există altceva mai de preţ?

Cine a scos dragostea în stradă? Asimilată ca (încă) un import cultural, Ziua îndrăgostiţilor a devenit o sărbătoare comercială, ale cărei semnificaţii occidentale, ce-i drept, se pierd încă dinainte de a se naşte. Trăită, pe alte meleaguri, ca o zi dedicată în exclusivitate îndrăgostiţilor, la români, ziua de 14 februarie păleşte în faţa comercialului şi a obligativităţii sentimentale. Şi, de-i încălcată, adevărate drame apar în rândul „porumbeilor”.

Pe 14 februarie, îndrăgostiţii fac schimb de cadouri şi de felicitări gata scrise, pe care domnişoarele, cu ultime eforturi şi cu buzele perfect conturate, ştanţează pupici pufoşi, dulci, dulci, dulci, ca o amprentă a dragostei. Aşteaptă în schimb bijuterii, excursii romantice, haine, parfumuri, cosmetice, telefoane… Ursuleţii, inimioarele de pluş, bomboanele de ciocolată sau florile au căzut deja în dizgraţie, spre spaima tarabagiilor, care plusează cu oferte: două perechi de chiloţi, la preţ de una! Roşii. Asta da afacere!

Întâmplător, oricine poate iubi. Odată, fetele roşeau la vederea trandafirului ţinut la spate de iubit… Pe atunci, sărutul se fura, iar mângăierile se făceau din ochi. Astăzi, alt fel de dragoste a împânzit firea omenească. Dragostea de avuţie, de vanitate, de goliciune, de mai mult. Dragostea pentru care florile nu-şi mai găsesc rostul, pentru care strânsul de mână a devenit un simplu gest mecanic.

În ambele cazuri însă, finalitatea dorită cu jind a rămas aceeaşi: căsnicia. Ca şi atunci, şi astăzi, tinerele aspirante la un viitor săţios visează la nunţi fastuoase, la care să adune, întru desfătare şi dezmăţ, toate rubedeniile văzute şi nevăzute, spre perpetuarea faimei. Şi ce poate fi mai romantic decât să i se ceară mâna într-o zi atât de încărcată simbolic, în care dragostea pluteşte în aer, o zi care dă aripi, bomboane de ciocolată, ursuleţi de pluş, parfumuri, bijuterii… Însă, de cele mai multe ori… nimic! Şi atunci, Ziua îndrăgostiţilor devine noaptea cuţitelor lungi, iar Sfântul Valentin se transformă în Sfântul Aşteaptă!

Compromisul in iubire

Sunt oameni care vorbesc despre arta compromisului. Ca si cum ar fi un mare mestesug aici si o fina maiestrie. Ca si cum ar fi dificil de facut un compromis, ca si cum ar fi o munca migaloasa, plina de riscuri.  Compromisurile sunt al dracu de usor de facut. Aluneci in ele usor, pe nesimtite. Nimic nu te zgaltaie, esti ca mereu atipit. E confortabil, e la caldurica, nici nu-ti dai seama cand ti-ai pus manusile de pasla total hidoase, dar protectoare ale compromisului. Asa ca nu! compromisul NU presupune nicio arta...

Iar cel din amor nu face nicio exceptie. S-o recunoastem. Uneori nu putem avea iubirile alea MARI. Alea care ne dau foc intestinelor si le recreeaza a doua zi, pentru a le incendia din nou, spre seara. Nu putem pune mana pe carnea lor, nici macar nu miscam un deget, constienti fiind de imposibilitate, de necuviinta. Si stam cuminti, potoliti. Ne mai strapunge un fior, ne mai curenteaza o emotie, ne mai zdruncina o amintire sau un gand formulat in parti infinitezimale. Dar asta e tot.

In restul timpului insa, cand nu suntem in arsita si nici in zapezile polare, trebuie sa ne aflam totusi undeva. Sa avem, ca vulpile, un culcus. In care sa ne inghesuim cu cineva. In care sa facem cartofi prajiti si sa ne cumparam dvd-uri. Sa ne uitam la filme. Sa facem dragoste si uneori chiar si copii. Toate acestea le facem cu iubirea cea mica. Iubirea aflata la indemana, la capul patului, la masa de pranz, intr-o lista de messenger sau pe un cont de facebook.

Din cand in cand, iesim din viziuna noastra si aruncam o privire cu coada ochiului catre iubirea cea mare. Iubirea cea mare nu traieste in imediata noastra apropiere intrucat ne-ar spulbera, ne-ar mistui. Intre noi si ea, punem iubirea cea mica si multe alte materiale ignifuge, ridicam ziduri inalte din caramizile hobby-urilor si ale amicitiilor. In noptile cu luna plina, cand iubirea cea mica doarme, zgariem cu unghiile zidul cel ignifug. Facem mici crapaturi si verificam starea iubirii celei mari. E tot acolo, toata rosie si palpitand ca o vrabie ranita in mana vanatorului. Rupem coaja de deasupra, punem o melodie si iata, sangeram usor. Cand iubirea cea mica mai are putin si se trezeste, pansam la loc, umplem fisurile si  intrebam daca punem de-o cafea.

Nu va imaginati ca asta se intampla cu mari suferinte. Ne-am invatat, ne-am obisnuit, compromisul e pentru noi ca dansul ala numit in mod misterios “brasoveanca” de la nunti: e nesfarsit si nu trebuie sa fii un mare dansator ca sa-l practici. E chiar accesibil tuturor.

Iubirea cea mica e ca toata lumea: cand dulce, cand amara. Uneori ne cuprinde in brate  si ne leagana atunci cand avem cosmaruri, soptindu-ne “ssst, iubirea mea, sunt aici, totul e bine”. Alteori, ne pune coarne. Exista zile cand ne lasa mici cadouri pe perna si  seri cand ne plange in brate. Exista dimineti cand ne lipeste de un perete si face dragoste cu noi icnind usor si uitand cate un suspin pe umarul nostru.. Poate si iubirea cea mica are propriul ei tratat rusinos, propriul ei armistitiu semnat in vreo tara de mana a treia de care noi nu stim. Si nici nu vrem sa stim caci e clar de ce ne aflam amandoi aici, pe acest pat, in aceste cearsafuri, in acest cocon, in aceasta pasla, care amortizeaza tot, nu-i asa? Dar totul e bine, totul e cum ar trebui, mecanismele functioneaza.

Cu o jumatate de inima speram sa creasca niste buruieni pe zidul ridicat de mana noastra. Sa nu-l mai vedem acolo, sa nu ne mai zgarie pielea noaptea si sa nu ne mai infiga maracini minusculi in palme. Sa uitam de el. Cu cealalta jumatate, plecam in fiecare noapte si mai lipim o caramida, dam o consistenta mai solida mortarului care il leaga.

Si daca ar fi sa mai clacam cateodata si sa atingem, cu un varf de buze, sau doar sa ni se para ca am atins, iubirea cea mare, si daca ar fi sa ne agatam de coada unei comete, tot ne vom intoarce acasa. Si atunci vom vedea, iarasi, si vom primi confirmarea in sinea noastra, cu o jumatate de lacrima si o jumatate de zambet, cat de bine e sa ai si o iubire mai mica dar atat de reala . Totul e bine. Viata merge mai departe….